Meci nebun sâmbătă, pe terenul nr. 1 de la Chiriță. Echipa noastră a luptat formidabil timp de 35 de minute dar 5 minute de visare au fost suficiente pentru a nărui o calificare în optimile cupei LMF.
Deși, ca de obicei, ne-am adunat la numai 1 minut după ora programată pentru începerea partidei, având astfel prea puțin timp la dispoziție pentru neobișnuitele noastre discuții tactice, am început bine partida. Primele 10 minute ne-au arătat un adversar solid și bine aranjat în teren pe faza defensivă dar cu lacune mari în ofensivă, fază de joc lăsată cu totul pe umerii unui singur jucător. În ciuda calității incontestabile a singurului jucător advers preocupat de atac, mizând și pe un joc excelent, în calitate de ultim apărător, al lui Ovidiu, am început să presăm și, în minutele 12 și 14 am marcat două goluri (ambele din unghiuri grele, închise), logice pentru cursul de până atunci al jocului.
Rememorând acum jocul, îmi dau seama că ultimele 5 minute ale primei reprize puteau închide definitiv meciul. Două ocazii monumentale într-o singura fază (șut din 2 m în piciorul unui portar căzut) și alte câteva atacuri foarte periculoase ale noastre ar fi putut crește ecartul la un nivel care n-ar mai fi permis adversarilor să revină în joc.
Repriza a doua a început într-o oarecare notă de acalmie cu toate că, la ultima fază a primei reprize adversarii își arătaseră deja colții, lovind bara dintr-o situație de unu la unu cu portarul. La 5 minute de la reluare primim gol dintr-o fază bine lucrată de cei de la Eurofotbal. Cu toate acestea nu dezarmăm și continuăm să ținem mingea departe de poarta noastră, lucrăm o serie de atacuri, îi prindem pe adversari pe contraatac dar nu reușim să concretizăm nimic.
Când finalul se apropie, mai sunt doar 5 minute, vârful advers ne prinde visători și restabilește egalitatea pe tabela de marcaj. Urmează 4 minute intense, pe parcursul cărora lumea din jur vorbea de penaltiuri în timp ce noi construim un atac frumos finalizat cu.....bară. În faza imediat următoare, adversarii marchează prin singurul lor om preocupat de atac...repunem mingea, atacăm, ajungem în poziție centrală, trage Biță, portarul advers e țintuit pe loc....dar mingea îl lovește în nu știu ce parte a corpului și iese afară...Continuăm să presăm dar, atunci când aud de la arbitru că urmează să fluiere finalul meciului, adversarul ne mai marchează un gol.
Înfrângere amară care lasă însă loc de multe bile albe pentru noi. Chiar și în formulă restrânsă, fără 3 jucători a căror prezență ne-ar fi adus, probabil, o victorie categorică, cu 2 rezerve aflate la doar al doliea meci în echipă, am reușit să dominăm un adversar de Liga A pe care l-am fi și învins dacă dădeam dovadă de pragmatism și liniște tactică. Ne rămâne campionatul și lupta pentru locul 2, poziție pentru care avem datoria de a ne lupta fiecare în parte și toți împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu